Despre ceara de soia

Ceara de soia este un ingredient principal în lumânările parfumate marca iNoor, fiind preferată de mulți consumatori datorită beneficiilor sale pentru mediu și sănătatea noastră. Dar ce este ceara de soia și de ce este atât de specială?

Ce este ceara de soia?

Ceara de soia este o ceară vegetală, obținută prin prelucrarea soiei. În comparație cu ceara tradițională din parafină, ceara de soia este mai eco-friendly și sănătoasă pentru utilizarea în interiorul caselor, datorită faptului că este o sursă regenerabilă, biodegradabilă și netoxică.

Pe scurt, ceara de soia este o alternativă eco-friendly și sănătoasă la alte materiale utilizate în producția de lumânări, cum ar fi parafina. Acest material sustenabil și biodegradabil oferă o ardere mai lentă și mai uniformă, o aromă puternică și persistentă și poate fi amestecat cu o varietate de uleiuri esențiale și parfumuri pentru a oferi o experiență personalizată de parfumare a casei.

Istoria producției cerei de soia

În ceea ce privește istoria producției de ceară de soia, există mai multe surse care oferă informații în acest sens. Conform unei surse istorice, tehnica de centrifugare a laptelui de soia pentru a produce cerneală de soia datează încă din timpul dinastiei Tang (618-907), fiind utilizată sub numele de „qingtong shu” în China.

Este posibil ca această metodă să fi fost dezvoltată local, în regiunea dinastiei Tang, sau să fi fost introdusă din alte culturi.

Centrifugarea laptelui de soia

Metoda centrifugării este utilizată într-o varietate de domenii, inclusiv în medicină, biologie, chimie și industria alimentară. De-a lungul istoriei, s-au dezvoltat diferite tehnici de centrifugare pentru a separa diferite substanțe și componente.

În antichitate, se crede că egiptenii au utilizat o formă timpurie de centrifugare pentru a separa grăsimile din lapte. În medicină, metoda centrifugării este utilizată pentru a separa componentele sângelui, cum ar fi celulele roșii, plasmei și serului. În chimie, centrifugarea este utilizată pentru a separa diferite componente dintr-o soluție sau amestec.

Există dovezi arheologice care sugerează că metoda centrifugării a fost folosită în perioada Egiptului antic, în jurul anului 1500 î.Hr. Se pare că egiptenii antici au folosit unelte numite „focare solare” pentru a separa untul de laptele prăjit. Acestea erau vase în formă de disc, cu o suprafață mare și cu o adâncitură centrală. Laptele era turnat în vas, iar vasul era rotit cu o baghetă sau cu o sfoară. Prin forța centrifugă, untul se separa de lapte și se colecta în adâncitura centrală a vasului.

De asemenea, se crede că metoda centrifugării a fost folosită și pentru a separa uleiul de măsline de restul pulpei în perioada Egiptului antic. Egiptenii antici ar fi pus pasta de măsline în saci și i-ar fi pus să se rotească, iar prin forța centrifugă, uleiul se separa de restul pulpei și se colecta în partea de jos a sacului.

În Roma antică se folosea tehnica centrifugării pentru a obține ulei și grăsimi. Această tehnică era cunoscută sub numele de „trapetum” și consta în utilizarea unui dispozitiv format dintr-un vas rotativ care conținea materialul brut (cum ar fi măsline sau semințe de struguri), legat de un ax central. Dispozitivul era rotit manual sau prin intermediul unor animale, ceea ce permitea separarea uleiului sau a grăsimii de restul materialului. Această tehnică era folosită în special în producția de ulei de măsline, care era unul dintre cele mai importante produse alimentare și comerciale ale Romei antice.

De la centrifugare la hidrogenare

Pe de altă parte, conform altor surse istorice, prima mențiune a utilizării hidrogenării în producția de ceară de soia a fost făcută în anul 1907 de către chimistul german Edwin Cuno, însă procesul de hidrogenare a fost dezvoltat și rafinat de-a lungul anilor, iar producția industrială a cearii de soia hidrogenată a început în anii ’20 ai secolului XX.

În ceea ce privește dezvoltarea ulterioară a procesului de hidrogenare, acesta a evoluat în anii ’50 ai secolului XX prin introducerea catalizatorilor de nichel, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a producției de ceară de soia. În prezent, majoritatea producției de ceară de soia este realizată prin hidrogenare, însă există și alte metode de producție, cum ar fi extractia cu ajutorul solvenților.

În concluzie, istoria producției de ceară de soia este una bogată și complexă, iar metodele de producție au evoluat de-a lungul timpului. Sursele istorice ne oferă informații detaliate despre această evoluție, iar cercetările continue în domeniu îmbunătățesc constant metodele de producție și calitatea produselor finale.

Cum este fabricată ceara de soia astăzi?

Este important de menționat că procesul de producție a cerei de soia poate varia în funcție de metoda folosită. În continuare vom prezenta două dintre cele mai utilizate metode pentru a produce ceara de soia în secolul 20:

Metoda 1: Hidrogenarea uleiului de soia

1. În prima etapă, boabele de soia sunt curățate, sortate și decorticatate pentru a se obține miezul.
2. Miezul este măcinat și amestecat cu apă caldă, astfel încât uleiul să fie extras din el.
3. Uleiul obținut este supus hidrogenării, adică este combinat cu hidrogen la temperaturi ridicate și cu ajutorul unui catalizator, pentru a transforma acizii grași nesaturați din ulei în acizi grași saturați, transformând astfel uleiul lichid într-o substanță solidă – ceara de soia.
4. Ceara de soia este apoi filtrată și răcită, pentru a fi transformată în granule sau în alte forme de prezentare.

Este important de menționat că, deși procesul de producție al cerei de soia poate implica anumite substanțe chimice, dar aceste substanțe sunt eliminate în mare parte prin procesul de curățare. În plus, ceara de soia este considerată a fi o alternativă ecologică la alte tipuri de ceară, cum ar fi ceara de parafină, care este derivată din petrol și poate avea efecte negative asupra mediului înconjurător.

Metoda 2: Separarea cerei de soia prin centrifugare

1. În prima etapă, boabele de soia sunt curățate, sortate și decorticatate pentru a se obține miezul.
2. Miezul este măcinat și amestecat cu apă caldă, astfel încât uleiul să fie extras din el.
3. Uleiul obținut este centrifugat, astfel încât ceara să fie separată de ulei. Aceasta se întâmplă datorită faptului că ceara are o densitate mai mare decât uleiul, astfel încât se depune la fundul centrifugei.
4. Ceara de soia este apoi colectată, filtrată și răcită pentru a fi transformată în granule sau în alte forme de prezentare.

În ambele metode, ceara de soia este apoi supusă unor procese de rafinare, pentru a îndepărta impuritățile și a se obține o ceară curată și de calitate.

Este important să menționăm că producția de ceară de soia poate fi un proces complex și cu impact asupra mediului, în funcție de metoda utilizată și de sursele de energie utilizate pentru a alimenta procesul de producție.

Există unele metode alternative care utilizează alte substanțe chimice sau procese de extracție, dar acestea sunt utilizate în mod obișnuit doar în scopuri experimentale sau în producția de cantități mici de ceară de soia. De exemplu, se poate utiliza metoda de extracție cu dioxid de carbon supercritic sau metoda de extracție cu solvenți organici, însă acestea nu sunt metodele principale de producție a cerii de soia.

Materii prime folosite la fabricarea cerii de soia

Materia primă principală pentru producerea cerii de soia prin hidrogenare este uleiul de soia rafinat. Acesta este produs prin presarea și extragerea boabelor de soia și apoi rafinat prin eliminarea impurităților și a acidului gras liber.

În ceea ce privește producerea cerii de soia prin centrifugare, materia primă este o pastă obținută din boabe de soia. Aceasta este produsă prin macinarea boabelor de soia și extragerea uleiului. Pasta rezultată este apoi de exemplu centrifugată pentru a separa ceara de soia de lichidul din pasta.

În ambele cazuri, materia primă utilizată este soia, iar procesul de obținere a cerii de soia depinde de metoda folosită.

Caracteristici și proprietăți cheie pe care le are ceara de soia

Ceara de soia are mai multe caracteristici importante, printre care se numără:

1. Punctul de topire: Ceara de soia are un punct de topire scăzut, ceea ce o face ideală pentru utilizarea în lumânări parfumate, deoarece se topește ușor și uniform.
2. Viscozitate: Ceara de soia are o vâscozitate scăzută, fapt care facilitează procesul de turnare a lumânărilor.
3. Capacitatea de absorbție a parfumului: Una dintre caracteristicile cele mai importante ale cerii de soia este capacitatea sa de a absorbi uleiurile esențiale și parfumurile. Aceasta îi conferă avantajul de a fi utilizată în lumânări parfumate deoarece păstrează mirosul și îl eliberează treptat în timpul arderei.
4. Rezistența: Ceara de soia este mai puțin fragilă decât alte tipuri de ceară și este capabilă să reziste la temperaturi ridicate.
5. Durabilitate: Ceara de soia este o alegere populară pentru producția de lumânări, deoarece are o durată mai mare de ardere decât alte tipuri de ceară.
6. Eco-friendly: Ceara de soia este un produs eco-friendly, deoarece este fabricată dintr-o materie primă regenerabilă, soia, și este biodegradabilă.
7. Transparentă: Ceara de soia are o culoare albă transparentă, ceea ce o face ideală pentru lumânări cu aspect delicat și luminozitate crescută.

Principalele utilizări pentru ceara de soia

Ceara de soia are o gamă largă de utilizări în diverse domenii, datorită proprietăților sale unice. Iată câteva dintre cele mai comune utilizări:

1. Industria cosmetică: Ceara de soia este utilizată în multe produse cosmetice, cum ar fi cremele de față, rujurile, balsamurile de buze, loțiunile și alte produse de îngrijire a pielii. Aceasta oferă proprietăți de hidratare, emoliere și stabilizare a produselor cosmetice. Deoarece este hipoalergenică și hidratantă, este potrivită pentru toate tipurile de piele.
2. Industria alimentară: Ceara de soia este utilizată în producția de produse alimentare pentru a îmbunătăți consistența și textura acestora. De exemplu, este adesea folosită în produsele de patiserie pentru a preveni îmbătrânirea și uscarea acestora. Ceara de soia este un ingredient natural și sănătos în hrana pentru animalele de companie, precum câinii și pisicile. Este bogată în proteine și acizi grași esențiali, iar animalele o digeră ușor.
3. Industria farmaceutică: Ceara de soia este utilizată în producția de medicamente și suplimente alimentare, datorită proprietăților sale de stabilizare și emulsificare. Aceasta poate fi utilizată pentru a ajuta la prevenirea deteriorării medicamentelor și pentru a facilita eliberarea controlată a substanțelor active.
4. Industria lumânărilor: Ceara de soia este o alternativă populară la ceara de parafină în producția de lumânări. Lumânările din ceară de soia ard mai curat și mai lent decât cele din ceara de parafină, și sunt considerate o opțiune mai ecologică și sustenabilă.
5. Obiecte de artizanat: ceara de soia poate fi folosită pentru a face diverse obiecte artizanale, cum ar fi figurine, lumânări decorative, săpunuri și bijuterii. Este un material versatil și poate fi colorat sau parfumat pentru a crea obiecte unice și personalizate.
6. Alte utilizări: Ceara de soia este utilizată în diverse alte domenii, cum ar fi producția de hârtie, de produse de curățenie, de vopsele și multe altele.

Acestea sunt doar câteva exemple de utilizări ale cerii de soia. Datorită beneficiilor sale eco-friendly și sănătoase, cererea pentru acest ingredient natural continuă să crească în diverse industrii. În general, ceara de soia este un ingredient versatil și util în multe domenii, datorită proprietăților sale unice și avantajelor față de alte materiale.

Avantaje și dezavantaje ale folosirii cerei de soia la fabricarea lumânărilor

Ceara de soia este o alternativă eco-friendly și sănătoasă la alte materiale utilizate în producția de lumânări, cum ar fi parafina. Acest material sustenabil și biodegradabil oferă o ardere mai lentă și mai uniformă, o aromă puternică și persistentă și poate fi amestecat cu o varietate de uleiuri esențiale și arome pentru a oferi o experiență personalizată de parfumare a casei.

Ce avantaje oferă ceara de soia?

Avantajele utilizării cerei de soia la fabricarea lumânărilor sunt multiple și includ:

1. Biodegradabilitate: Ceara de soia este biodegradabilă și se descompune în sol fără a polua mediul înconjurător.
2. Sursă regenerabilă: Ceara de soia este obținută dintr-o sursă regenerabilă, boabele de soia, care sunt cultivate la nivel mondial.
3. Nontoxicitate: Ceara de soia este nontoxică, ceea ce o face sigură pentru sănătatea umană și a mediului înconjurător.
4. Arde mai curat: Ceara de soia arde mai curat decât alte tipuri de cere, eliberând mai puține particule și fum.
5. Miros plăcut: Ceara de soia poate fi combinată cu uleiuri esențiale pentru a oferi un miros plăcut în cameră.
6. Arde mai mult: Lumânările din ceară de soia arde de obicei mai mult decât lumânările tradiționale din parafină sau alte tipuri de cere, astfel încât să poată fi utilizate mai mult timp.
7. Sprijină agricultura locală: Producția de cere de soia poate fi făcută la nivel local, sprijinind astfel economia locală.
8. Punctul de topire scăzut: Ceara de soia are un punct de topire scăzut, ceea ce o face mai ușor de prelucrat și de turnat în diferite forme.
9. Culoare naturală: Ceara de soia are o culoare naturală albă, ceea ce permite adăugarea de coloranți naturali pentru a obține diferite nuanțe.

Care sunt principalele dezavantaje ale cerei de soia?

În ceea ce privește dezavantajele utilizării cerei de soia la fabricarea lumânărilor, unele dintre acestea pot include:

1. Putere de miros redus: Ceara de soia are o putere de miros mai redus decât alte tipuri de ceară, ceea ce poate fi o problemă pentru cei care caută lumânări cu un miros puternic.
2. Punct de topire scăzut: Ceara de soia are un punct de topire scăzut, ceea ce poate face ca lumânările să se topească sau să se deformeze în timpul transportului sau în condiții de temperatură ridicată.
3. Instabilitate: Ceara de soia poate fi mai instabilă decât alte tipuri de ceară și poate necesita adăugarea de stabilizatori pentru a asigura o producție de calitate și sigură pentru consumator. La iNoor folosim ceara de soia certificată și garantată pentru siguranța dvs.
4. Fragilitatea: Ceara de soia este mai fragilă decât alte tipuri de ceară, ceea ce poate duce la deteriorarea lumânărilor. Din acest motiv cel mai sigur mod este turnarea cerei de soia în recipiente speciale pentru turnarea lumânărilor.
5. Ardere neuniformă: Ceara de soia poate produce o ardere neuniformă a lumânărilor, ceea ce poate duce la formarea de tuneluri în jurul fitilului și la o ardere ineficientă. Pentru o ardere corectă recomandăm în instructțiunile de utilizare ca atunci când aprindeți lumânarea să o lăsați să facă o piscină de ceară lichidă în jurul fitilului. Piscina de ceară asigură că nu veți avea un tunel în centrul vasului și lumânarea va arde frumos mereu.
6. Scurgere: Ceara de soia are o tendință mai mare de scurgere decât alte tipuri de ceară, ceea ce poate duce la probleme de curățare și poate fi un pericol de incendiu dacă nu se folosesc recipiente adecvate. Cumpărați lumânările parfumate marca iNoor și nu veți avea parte de acest risc!
7. Nuanțe mai palide: Ceara de soia are tendința de a produce nuanțe mai palide decât alte tipuri de ceară, ceea ce poate fi o problemă pentru cei care doresc colorarea lumânărilor mai intens.
8. Probleme de aderență: Unele tipuri de ceară de soia pot avea probleme de aderență la recipient, ceea ce poate duce la o ardere ineficientă a lumânărilor. Recipientele din sticlă termorezistentă utilizate de noi, sunt speciale pentru fabricarea lumânărilor.
9. Posibile efecte negative asupra sănătății: Chiar dacă ceara de soia este considerată mai sigură decât alte tipuri de ceară, unele studii au sugerat că utilizarea sa poate avea efecte negative asupra sănătății umane, mai ales dacă sunt utilizate coloranți și parfumuri artificiale. La fabricarea lumânărilor marca iNoor, nu folosim coloranți, iar parfumurile fragrance utilizate sunt certificate și garantate de producător pentru utilizarea lor la fabricarea lumânărilor.

Este important să reținem că aceste dezavantaje pot fi minimizate prin utilizarea de ceară de soia de calitate superioară și prin aplicarea unei tehnici adecvate de turnare la fabricarea lumânărilor.

Concluzii despre ceara de soia folosită la fabricarea lumânărilor

Una dintre principalele motive pentru care iNoor folosește exclusiv ceara de soia la fabricarea lumanarilor parfumate este angajamentul nostru pentru sustenabilitate și mediul înconjurător. Ceara de soia este o alternativă eco-friendly și sustenabilă la ceara tradițională de parafină, care este obținută din petrol. De asemenea, ceara de soia este sănătoasă, nu emite substanțe toxice și nu lasă urme de funingine.

În plus, utilizarea cearii de soia ne permite să oferim lumânări de calitate superioară, cu o ardere mai curată și mai lentă, ceea ce înseamnă că lumânările noastre parfumate sunt mai durabile și oferă o experiență olfactivă mai îndelungată. Suntem mândri să folosim ceara de soia pentru că aceasta este o alegere eco-friendly care ne permite să oferim produse de calitate și în același timp să protejăm mediul înconjurător.

Ne-am dori să experimentați și voi minunata lume a lumânărilor parfumate iNoor, așa că vă oferim un cupon de reducere de 5% la prima achiziție. Folosiți codul INOOR5 la finalizarea comenzii pe site-ul nostru www.inoor.ro/shop și bucurați-vă de o experiență extrasenzorială cu adevărat minunată.

Bibliografie despre ceara de soia

La realizarea acestei prezentări despre ceara de soia s-au folosit informații credibile și verificabile din următoarele surse:

1. „The Chemistry and Technology of Waxes” de Albin H. Warth – cartea oferă informații detaliate despre chimia și tehnologia fabricării cerii de soia, precum și alte tipuri de ceară.
2. „Handbook of Soy Oil Processing and Utilization” de D. R. Erickson și Y. Huang – cartea se concentrează pe procesarea uleiului de soia și pe utilizarea sa, dar include și informații despre obținerea cerii de soia prin hidrogenare.
3. „Soybeans: Chemistry, Production, Processing, and Utilization” de Lawrence A. Johnson – cartea oferă informații generale despre soia, inclusiv despre procesarea uleiului și obținerea cerii de soia.
4. „A review of wax production from biomass” de Kezi Ban și colab. – este un articol de cercetare care discută diferite metode de fabricare a cerii din surse de biomasa, inclusiv soia.
5. „Soy wax: A green alternative to petroleum-based wax” de Laxmikant G. Bachhav și colab. – este un articol care prezintă beneficiile utilizării cerei de soia în locul cerei derivate din petrol în diverse aplicații, inclusiv lumânări.
6. „Soy Candles: The Benefits and the Risks” de Kristin Duvall – această carte detaliază avantajele și dezavantajele utilizării cerei de soia în lumânări și oferă sfaturi pentru fabricarea lor.
7. „Soy Wax: Production, Sustainability and Potential” de H. van Osch et al. – acest articol de cercetare discută producția de ceară de soia și perspectivele sale de durabilitate, precum și utilizările sale în lumânări.
8. „Toxicity and candle use” de B. A. McCallum și R. A. Voors – acest studiu se concentrează asupra riscurilor pentru sănătate asociate cu arderea lumânărilor și discută utilizarea cerei de soia ca alternativă mai sigură la alte tipuri de ceară.
9. „The Health Risks of Toxic Candles and Safer Alternatives” de Dr. Josh Axe – acest articol furnizează informații despre riscurile pentru sănătate asociate cu arderea lumânărilor și discută beneficiile utilizării cerei de soia în lumânări.
10. „Soybean wax for candle making” de U.S. Department of Agriculture – acest raport discută utilizarea cerei de soia în lumânări și descrie proprietățile sale fizice și chimice.
11. „Soy Wax: A Versatile Wax for Candle Making” de Virginia Soybean Association – acest articol detaliază beneficiile și avantajele utilizării cerei de soia în lumânări și oferă sfaturi pentru fabricarea lor.
12. „Egyptian Centrifuges”, de Richard A. Muller, publicat în revista „Nature” în martie 1970
13. „Soybeans and Soybean Products: Chemistry, Technology, and Utilization” de A. K. Smith și S. J. Circle, editura AVI, 1972
14. „The Cambridge World History of Food” de Kenneth F. Kiple și Kriemhild Coneè Ornelas, editura Cambridge University Press, 2000
15. Brindley, A. L. „Egyptian Science and Technology.” Encyclopedia of the History of Arabic Science, edited by Roshdi Rashed, vol. 1, Routledge, 1996, pp. 233-276.